Ceapă

Producţia mondială de ceapă însumează aproximativ 64 milioane de tone de bulbi, la 3,45 milioane de hectare. Producătorii principali de ceapă sunt China, India, SUA, Pkistan, Turcia, Rusia, Iran, Brazilia, Mexic şi Spania. Cererea de ceapă este în creştere, atât în ce priveşte ceapa proaspătă cât şi produsele procesate, iar disponibilitatea redusă de teren agricol pe zone extinse indică faptul că trebuie să se îmbunătăţească producţia. Va fi esenţial pentru obţinerea unor bulbi mai performanţi să existe acces la o sursă adecvată de apă, ceea ce înseamnă şi utilizarea eficientă a resurselor reduse de apă şi introducerea de fertilizatori scumpi.
Ceapa este cultivată în aproximativ 175 de ţări cu climă temperată, subtropicală şi tropicală. În principiu, ceapa este o cultură pentru sezonul rece. Cultivarea este infuenţată discret de salinitatea solului, ceea ce are ca rezultat scăderea producţiei cauzată de diferite valori ale salinităţii critice a solului. De obicei, plantarea se face în mediu controlat iar transplantarea se face după 30-35 de zile. Se face şi plantarea directă în câmp. Adoptarea metodei de irigare prin stropire şi a irigării-fertilizării culturilor de ceapă s-a dovedit rentabilă din punct de vedere tehnic, viabilă din punct de vedere economic şi avantajoasă atât în regiunile dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare, de pe mapamond. În multe şi diverse situaţii agro-ecologice, irigarea prin stropire a dus la o creştere a producţiei (15-20 tone/ha) precum şi la economisiri de apă (30-40%), economisiri mai eficiente de fertilizatori (25%) şi la o calitate a bulbului comparabilă cu cea obţinută cu irigarea cu aspersoare şi cea ţintită. În India şi Filipine irigaţiile prin stropire au determinat o creştere a producţiei de ceapă de la 66% la 80% în comparaţie cu irigaţiile ţintite, cu amortizarea investiţiei într-o perioadă de un an.

În ce priveşte producţiile de ceapă cu bulbul mare, cerinţele de apă pentru culturile sezoniere au fost estimate a fi între 400 şi 775 mm/ha în funcţie de condiţiile climaterice şi lungimea variabilă a sezonului de vegetaţie, cu o viteză de transpirare-evaporare zilnică de 5-7,25 mm/zi. Programarea irigaţiilor utilizând tensiometrele la 20-25 de centibari tensiune a apei în sol, permite un consum optim al apei, ferilizatorului şi energiei. Ceapa este un mare consumator de nutrienţi. Sistemul de rădăcini este superficial şi fibros, prin urmare se recomandă fertilizarea-irigarea pentru sporirea disponibilului de nutrienţi şi pentru un randament optim. Scopul programului de fertilizare-irigare este acela de a elimina diferenţele dintre oferta şi cererea de ceapă. Necesarul de nutrienţi la hectar pentru culturile de ceapă irigate prin stropire este relativ mare: de la 175 la 400 kg N, 75 la 150 kg P2O5, 200 la 300 kg K2O, 20 la 40 kg MgO. Cantitatea de nutrienţi absorbită de ceapă s-a estimat a fi de 160 kg N, 76 kg P2O5, 115 kg K2O, 16,6 kg MgO şi 128 kg CaO/ha pentru o producţie de ceapă de 40 de tone la hectar. Alte tehnici de administrare optimă cuprind acoperirea cu pământ, protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor, plivitul de buruieni, operaţiunile de recoltare şi post-recoltare pentru reducerea la minimum a pierderilor.